motociclist

Ione – The Story

În urma unui om special rămân amintirile unice pe care le-a oferit semenilor. Încerc să-mi îndulcesc durerea pierderii unuia dintre cei mai dragi prieteni povestindu-vă momentele unice pe care Ione mi le-a dăruit.

Acest om m-a făcut să simt pentru prima dată că iubirea este de fapt sacrificiu şi, dacă ai puţină voinţă, poţi muta munţii din loc.

Ne-am cunoscut banal, pe net, acum mai bine de trei ani. Am vorbit mult, ore şi nopţi în şir la telefon. După mult timp ne-am văzut şi ne-am plăcut. 500 de Km ne despărţeau. Era bolnav în acea vreme. Cu toate astea nimic nu l-a împiedicat după ce a ieşit din spital de la Cluj să vină direct la Piteşti să mă vadă pentru câteva ore. Era în covalescenţă. Nu a contat. A făcut apoi o noapte întreagă până acasă la Baia Mare.

Când am fost în tabără la Sinaia, a venit în vizită. A fost surpriză. Nu mă aşteptam. Mi-a spus că îl voi vedea în curând, iar eu am crezut că glumeşte. Mi-am dat seama că este adevărat când m-a întrebat unde trebuie să ajungă în Sinaia. A venit. Nu-mi venea să cred. Era un nebun şi jumătate. A fost prima oară când dormeam împreună şi când ne simţeam respiraţia după aproape patru luni de visare unul la celălalt. Nu vă imaginaţi altceva… a stat alături de mine în două paturi lipite unde mai erau încă trei persoane în afară de noi. Nu-i păsa că-şi putea permite o cameră la orice hotel din Sinaia. El a stat acolo cu mine şi cu toţi ceilalţi. Ne-am plimbat, am urcat împreună la Cota 2000. Eram mai aproape de cer…

Şi-a dat seama că nu pot fi ceea ce căuta el. Am rămas multă vreme cu gândul la el, nu am de ce să ascund asta, până când mi-am dat seama că nu l-aş fi putut face eu fericit. Am hotărât să dau alt sens sentimentelor pe care le aveam pentru el. După mai mult timp, am putut vorbi ca simpli prieteni.

A venit în Piteşti cu Nicu, am pus la cale afaceri şi am cunoscut mai mulţi prieteni de-ai lui. Deja nu-l mai vedeam ca pe un iubit. Puteam să-l îmbrăţişez ca pe un prieten fără să mai am resentimente.

Acum doi ani, a fost în trecere prin Piteşti fix în ziua în care pentru mine lumea se scufunda. Ione a fost acolo, a venit din senin, fără să ştiu sau să mă anunţe că ar putea veni şi m-a încurajat. Era pregătit cu un buchet imens de flori deşi eu treceam prin cel mai mare eşec din viaţa de până atunci. Venise cu florile pentru că se aştepta la un rezultat bun şi vroia să mă felicite. Nu a contat că eu treceam printr-o dramă. El ştia că va fi bine până la final. A ieşit aşa cum a zis el. Ţi-am zis eu mă Miha. Ştiam eu. Tu o să ajungi mare, mă, astea au fost vorbele lui. Mi le amintesc de parcă mi le-ar spune acum.

La câteva săptămâni după acel moment am ajuns în Bucureşti şi m-am pierdut de Ione. Era fiecare pe drumul lui. În noiembrie anul trecut mi-a spus că se va căsători. Era foarte fericit. M-a şocat puţin, dar mi-a trecut repede pentru că ştiam că asta era marea lui căutare. Aveam încrederea că nu o făcea pentru că trebuie. Aşteptase şi căutase mult. Mi-a trimis poze de la nuntă. L-am văzut pe Ione fericit. Soţia lui este o femeie superbă, iar dacă el a ales-o, am toată încrederea că este şi ea un om asemenea lui.

De Paşte am fost în Maramureş. Din păcate nu ne-am putut vedea. Nimeni nu se gândea că ar fi fost pentru ultima oară. Recunosc că am plecat cu inima strânsă din Maramureş, nevăzându-l. Dar nu pot reproşa nimănui nimic.

Ultima oară când am vorbit pe net era indignat de poluarea din zona unde locuieşte şi de faptul că foarte mulţi copii sunt bolnavi din cauza asta. Era în stare să plătească el analizele medicale ale mai multor copii de acolo să putem demonstra cât de mult îi afectează poluarea. Era un om căruia îi păsa de copii. Urma să aibă şi el unul…

Numai că destinul nu l-a lăsat să se bucure de primul scrâncet. Mă doare. Mi se pare nedrept. Dar cineva mi-a spus că toate au echilibrul lor. Şi poate că moartea lui este un preţ. Un sacrificiu pe care numai zăpăcitul de Ione putea să-l facă.

Am scris povestea asta pentru că simţeam nevoia să o împărtăşesc. Sper ca cei care o vor citi să aleagă din ea tot ce le poate face bine pentru mai departe. Pentru mine este una dintre cele mai frumoase experienţe de viaţă.

Povestea lui Ione nu se va încheia aici… cândva poate voi fi în stare să-i îndeplinesc dorinţa şi să-i pot ajuta copiii din Baia Mare, şi poate chiar pe copilul lui, să respire un aer mai curat.

Povestea lui Ione se termină aici, dar povestea mea va continua…