Am oferit şi noi, ca sărântocii

România acordă asistenţă umanitară Republicii Haiti, în valoare de 50.000 de euro. România va acorda asistenţă umanitară pentru Republica Haiti, în valoare de 50.000 de euro, a anunţat purtătorul de cuvânt al Guvernului Ioana Muntean, la finalul reuniunii Executivului de astăzi. Suma va fi acordată din bugetul de asistenţă pentru dezvoltare al Ministerului Afacerilor Externe pentru anul 2016, prin intermediul Programului Alimentar Mondial. (ŞEDINŢĂ DE GUVERN, COMUNICAT DE PRESĂ III)

Nu. Trebuie să-i ajutăm pe cei care sunt în nevoi. Numărul morţilor din Haiti s-a ridicat la 75.000, al celor fără adăpost la sute de mii. Imaginile apocaliptice nu ne pot lăsa reci. Nu suntem de piatră. Suntem umani şi purtăm în noi sămânţa grijii şi a compasiunii pentru ceilalţi. Dăm din puţinul nostru pentru…

…mizeria pe care n-o bagă pe gât companiile telefonice şi băncile care percep COMISION până la 30 de procente din valoarea donaţiei. Şi eu care credeam că donaţia prin telefon sau prin Paypal e cea mai sigură cale de a-i ajuta pe nenorociţii ăia.

Am încercat să donez prin telefon – prin Orange – la nu mai ştiu ce număr ce conţine cifra 8. Mesajul nu poate fi trimis. La bancă nu merg, pentru că ştiu câtă mizerie şi nesimţire există într-o singură operaţiune: donaţia, transformarea leului în euro+comision, comision de depunere în contul din lei, comision de transfer din contul în lei în contul în euro, comision de transfer între banca din Romania şi banca din Haiti, comision de schimbare euro-bani indigeni din Haiti, impozitul statului. Un sistem de rahat inventat pentru a-i face bogaţi pe mahării din conducerile băncilor (de la noi şi de la ei).

Nu mai donez nimic. Sunt sigur că din cei 50.000 de euro pe care-i trimite România pentru Haiti, cu o mică parte din impozitul imens şi din alte taxe pe care mi le ia statul, contribui şi eu la această sumă retardă faţă de donaţiile altor ţări. Noi am trimis 21 de poliţişti, americanii 11.000 de soldaţi. E-o diferenţă!

Şi mai sunt sigur de un lucru: banii ăştia nu vor ajunge la cei pierduţi, la cei bolnavi ori la copiii rămaşi fără nicio rudă, ci vor ajunge la masculii mafiei haitiene, la preşedintele-şoarece, care stă ascuns în buncăre de frica altui cutremur, în loc să fie în mijlocul evenimentelor şi să pună stare în haosul din ţara care l-a ales.

Am văzut imagini din Haiti. Nu-i un popor care să se poată reorganiza uşor. Le e greu, dar nenorocirea nu i-a făcut umani, ci i-a transformat în monştri ai străzii, care jefuiesc nu numai ce mai găsesc printre ruine, ci până şi maşinile cu ajutoarele Crucii Roşii. În loc să dea o mână de ajutor.

De ăştia nu mi-e milă. Pentru ăştia a venit al doilea cutremur. Crucea Roşie ar trebui să aibă grijă doar de cei năpăstuiţi şi să-l ignore până şi pe preşedinte.

Mă-ntreb un lucru: oare haitienii ştiau de greul ăsta prin care a trecut România? Poate nu se compară nenorocirea, dar ignoranţa nu e o scuză nici în caz de blestem.