Sistem fail – intrarea la facultate pe bază de interviu

De acelaşi DAN UNGUREANU

Am cunoscut din mers, pe strada, in aprilie 2010, un domn, Chira, din Bistrita ori Dej. De meserie facea garduri de fier. Ca studii, ispravise liceul cu vreo patruzeci de ani in urma. Am stat cu de vorba despre Eugen Barbu, Ivasiuc, Blaga, Esenin, Petru Culianu, Cioran, I. D. Sirbu si Art Nouveau. Citise imens.

Am stat de vorba la Sasca Montana cu un batrinel sarman, Mircea Bragea, despre navarhii de la Arginuse, Hannah Arendt,Parinteasca dimindari, poeziile lui Dinescu, Ernest Renan, despre depozite cuaternare porfiroblastice, marnocalcare triasice si Ben-et-Nash, prima stea din Ursa Mare. Ca studii, avea cinsprezece ani de temnita grea dupa 1950.

Cind universitatile romanesti vor fi in stare sa cultive intelectuali de talia absolventilor de liceu din vremea lui Dej, de talia puscariasilor din vremea lui Groza, fiti amabili si treziti-ma.

Problema universitatilor din Romania nu e sa ajunga din urma cine stie ce universitati vestice. Problema universitatilor noastre e sa ajunga din urma nivelul  liceelor romanesti din 1988. Si atunci mai vorbim.

Educatia e singurul domeniu in care nu se vorbeste de greaua mostenire a comunismului. Regimul de debandada, numit democratie si ministrii incapabili si iresponsabili au transformat invatamintul romanesc intr-un haos.

Din toti olimpicii internationali romani de anul trecut, unul singur s-a inscris de nevoie la Universitatea din Bucuresti, fiindca nu stia engleza, ca sa devina bursier la o Universitate straina.

Fac inca patru profetii :

Peste cinci ani nici un liceean olimpic nu se va inscrie student in vreo universitate romana.

Peste zece ani, nivelul de analfabetism al studentilor romani va fi acelasi ca cel pe care l-am pomenit mai sus.

Peste zece ani nici o universitate romaneasca nu va intra in lista primelor cinci sute de universitati din lume, iar kazahii, sauditii, srilankezii si zulusii ne vor privi ca si acum, de sus.

Nici peste zece ani ministerul educatiei nu-si va decupa din presa un articol despre starea invatamintului roman, ca sa-l aiba la indemina.

Nu mă interesează cât de bine sunt pregătiţi profesorii din facultăţile noastre. Nu mă interesează câte doctorate au, nici ultimul grad didactic în care au promovat. Nu mă interesează nici cărţile scrise în ultimii zece ani (excluzându-le pe cele acuzate de plagiat) şi nici gradul de încredere al universităţii în care activează.

Mă interesează rezultatele lor – formarea studenţilor. Formarea celor care au sărit peste examenul de capacitate (demodat, în opinia ultimilor miniştri ai educaţiei), a celor care au intrat la liceu prin repartizare computerizată, aleatoriu, în funcţie de nişte opţiuni second-hand pe care au fost nevoiţi să le bifeze, a celor care au intrat la facultate în urma unui interviu, la care a fost întrebat, printre altele: “Dacă ai fi fost un copac…” şi “Ce tipuri de moluşte cunoşti”.

Pregătirea pentru intrarea la facultate, împreună cu examenul însuşi, ţin de formarea intelectuală a candidatului, a viitorului student. Intri la o facultate de 4 ani (acum 3, că se merge pe aptitudini – sic!) cu un bagaj de cunoştinţe care constituie un punct de pornire, un elan de start, o bază minimă cu ajutorul căreia să ai habar de cifrele şi datele de care îţi vorbeşte profesorul de istorie (dau exemplu) la primul curs.

Un interviu nu va putea niciodată evalua capacitatea intelectuală aşa cum o face un examen. Când am dat eu examenul la facultate am avut 28 de subiecte la istorie şi 30 la cealaltă materie. Două cărămizi de cărţi pe care trebuia să le ştii din scoarţă-n scoarţă. Plus alte cunoştinţe cu care să îmbogăţeşti textul, pentru a nu crede corectorul că ai tocit. Era o modă să citezi autori care vin în sprijinul subiectului. Şi-acum la interviu te întreabă ce făceai dacă erai copac şi te prindea furtuna fără frunze. Întrebări psihologice la care poţi să n-ai dram de emoţie dacă dai pe gât un ştampăl.

În ritmul în care curge impotenţa sistemului, nu văd o Românie prea isteaţă peste câteva zeci de ani, când japonezii vor fi inventat roboţii-clone, iar americanii vor fi populat inelele lui Saturn. Cel mult aş vedea o Românie foarte asemănătoare cu lumea din Idiocracy.